sportScrima este un antrenament cardiovascular excelent, care necesită un joc de picioare rapid și luarea de decizii strategice. Este, de asemenea, un sport distractiv și social care poate contribui la îmbunătățirea abilităților interpersonale și la reducerea stresului.
Echipamentul de scrimă include o vestă metalică numită lame, o mănușă pentru mâna de sabie, protecții de plastic pentru piept, pantaloni sau pantaloni scurți care se opresc chiar sub genunchi și șosete. Toate armele sunt prevăzute cu echipamente electronice care indică o lovitură validă.
Origini
Scrima este un sport de îndemânare, viteză și rezistență care a evoluat din arta spadei. Întotdeauna a fost considerat mai mult decât un simplu joc; este, de asemenea, un simbol străvechi al puterii și al gloriei. Această moștenire este evidentă în numeroasele filme și fațete ale culturii populare care prezintă lupte cu săbii, cum ar fi Zorro și The Princess Bride.
La începuturile sale, scrimă era folosită pentru a rezolva chestiuni de onoare. Popularitatea sa a crescut în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, odată cu inventarea unei arme mai ușoare, numită floretă, a unui set de reguli care să reglementeze zona de țintă și a unei măști din plasă de sârmă. Acest nou stil de scrimă a fost popular la curțile din Europa și a dat naștere la o serie de bresle, cea mai notabilă fiind Marxbrueder din Frankfurt.
În această perioadă, Domenico Angelo, un scrimer italian care i-a învățat pe aristocrații britanici, a contribuit la transformarea acestui sport într-o activitate atletică. Cartea sa “L’Ecole des Armes” a stabilit principiile fundamentale ale jocului de picioare și ale posturii, care au rămas valabile până în zilele noastre.
Dezvoltarea floretei și a spadei a fost accelerată de izbucnirea războaielor napoleoniene. Nevoia de arme de tip militar a fost înlocuită de dorința de a avea forme de luptă mai rafinate și mai elegante, ceea ce a dat naștere sabiei și floretei academice.
Pe măsură ce sportul de scrimă s-a dezvoltat, a devenit o distracție populară în rândul aristocrației și al claselor superioare. A devenit la modă să porți o mască și să iei lecții de la un maestru de scrimă, ceea ce a dus la formarea primelor asociații naționale de scrimă în Franța, Italia, Germania și Boemia.
Scrima a rămas o distracție populară pe tot parcursul secolului al XIX-lea, până la Primul Război Mondial. Ca urmare, nevoia de antrenament pentru duelurile cu săbii ascuțite s-a diminuat, iar scrima ca sport s-a transformat în ceea ce este astăzi.
Deși armele diferă ca mărime și formă, construcția lor de bază rămâne similară în cele trei discipline. Lama este aproximativ dreaptă și se termină într-un mâner care are o gardă și o mâner. Mânerul poate avea o varietate de modele, dar, în mod tradițional, este circular și are un pumn de metal mai greu decât mânerul.
Reguli
Scrima este un sport care necesită atât joc de picioare rapid, cât și echilibru. Este considerat, de asemenea, un joc strategic și mulți consideră că este asemănător cu șahul fizic. Obiectivul este de a-ți lovi adversarul cu vârful armei. Diferitele arme (floretă, sabie și spadă) au diferite zone țintă care trebuie atinse pentru a înscrie un punct. Există mai multe reguli care trebuie respectate în scrimă pentru ca toată lumea să fie în siguranță. Regulile sunt mai detaliate decât în cazul majorității sporturilor, deoarece scrimerii folosesc lame care pot fi periculoase.
Sportul este reglementat de FIE, care a evoluat de la orientările create în secolul al XVII-lea. Scrima este un sport care poate fi învățat la nivel elementar și care devine mai complicat pe măsură ce se câștigă experiență. Un scrimer trebuie să stăpânească toate cele trei arme de bază ale scrimei pentru a concura la un nivel înalt, iar stăpânirea elementelor de bază este o condiție prealabilă pentru a câștiga meciurile.
Un meci de scrimă are loc pe o bandă numită pistă, iar aceasta ar trebui să aibă o lungime de 14 metri și o lățime de 1,5 – 2 metri. Există două linii de avertizare de o parte și de alta a pistei, iar ieșirea de pe pistă duce la o penalizare pentru adversarul tău. Lupta continuă până când un scrimitor înscrie o lovitură sau până când arbitrul spune “stop”.
La sabie și floretă, se folosesc reguli de prioritate pentru a determina cine primește o atingere. Prioritatea este determinată în funcție de primul scrimitor care inițiază o mișcare ofensivă, dar nu înseamnă întotdeauna că se va înscrie o atingere. Regulile prevăd, de asemenea, că un scrimitor nu poate acoperi zona validă a țintei cu mâna sau masca care nu face parte din sabie.
Când lupta se încheie, scrimerii trebuie să se salute reciproc și să salute arbitrul înainte de a părăsi pista. De asemenea, aceștia trebuie să își strângă mâna unul altuia, folosind mâna fără sabie. De asemenea, arbitrul poate acorda un cartonaș galben, un cartonaș roșu sau un cartonaș negru în cazul unei trișări evidente, al unei brutalități sau al unei abateri împotriva spiritului sportiv. Obținerea unui cartonaș negru duce la excluderea din competiție.
Echipament
Pentru scrimă este necesară o gamă largă de echipamente. Pe lângă armă, scrimerii au nevoie de măști, mănuși și o vestă electrică. De asemenea, femeile au nevoie de o bavetă de protecție numită plastron, de pantaloni și de un protector toracic. Lamele de scrimă sunt fabricate din oțel cu un vârf flexibil care este greu de rupt. Lama are o zonă puternică numită forte, care este mai aproape de garda mâinii, și o zonă mai slabă în apropierea pumnului, numită foible.
Uniforma unui scrimer trebuie să fie albă și ușoară. Pantalonii pot fi decorați cu culorile unei țări. Scrimerii poartă, de asemenea, o cască care le protejează capul și fața. Masca are o plasă metalică rezistentă la lovituri. Aceasta include, de asemenea, o bavetă care este confecționată din Kevlar sau din materiale balistice care sunt extrem de puternice pentru a proteja împotriva loviturilor de sabie.
Scrimerii încep meciul stând în spatele a două linii de avertizare, care se află la 2 metri (6 picioare, 7 inci) de pistă. Apoi se confruntă unul cu celălalt în poziția en garde, cu brațele drepte și cu vârful spadei orientat unul spre celălalt. Arbitrul folosește apoi regula “dreptului de trecere” pentru a determina care armă este prima care atinge un adversar. O atingere în afara zonei de țintă nu este valabilă.
Pe vremuri, loviturile erau determinate de semnele de cerneală de pe uniforme, dar acum scrimerii poartă echipament electronic de punctare pentru a înregistra fiecare atingere. Scrima este un sport foarte tehnic de stăpânit și nu este ieftin să îți procuri tot echipamentul de care ai nevoie. Este posibil să poți închiria sau împrumuta o parte din el la început, dar dacă vrei să îl iei mai în serios, vei avea nevoie de propriul echipament.
Din cauza urbanizării rapide, a sedentarismului și a prevalenței tot mai mari a bolilor legate de stilul de viață, persoanele fizice se orientează din ce în ce mai mult către activitățile sportive și de fitness pentru sănătate și bunăstare. Acest lucru stimulează creșterea pieței echipamentelor de scrimă. În plus, un număr tot mai mare de indivizi participă la scrimă pentru a se antrena și a-și crește rezistența și viteza. Una dintre cele mai recente evoluții din industrie este introducerea roboților de scrimă, care îi ajută pe scrimeri să se antreneze și să se încălzească pentru competiții. Acești roboți pot fi adaptați la diferite viteze și pot contribui la îmbunătățirea abilităților scrimerilor.
Punctaj
Scrima este un sport care necesită stăpânirea unei game largi de tehnici. Este, de asemenea, un sport complex – de la echipament la reguli și etichetă, există multe lucruri de care trebuie să se țină cont pentru a juca bine. Cea mai importantă parte a scrimei este jocul de picioare, acesta fiind baza pentru toate celelalte mișcări ofensive și defensive.
Din cauza vitezei cu care se desfășoară scrimă, a fost conceput un sistem de punctaj pentru a înregistra cu precizie loviturile. Fiecare scrimă poartă o vestă metalică numită lame, care acoperă zona de țintă. O lovitură pe șchioapă va face ca o mașină să se aprindă, în timp ce o lovitură în afara țintei (pe brațe sau picioare) nu va face ca mașina să se aprindă.
Fiecare scrimă poartă, de asemenea, o mască și trebuie să își salute adversarul, arbitrul și publicul înainte de fiecare meci. Acest lucru arată respect pentru integritatea sportului și menține buna sportivitate. Scrimerii se află pe o bandă de 4 m pe 13 picioare, numită piste, în spatele unor linii cunoscute sub numele de en-garde. Dacă un scrimitor traversează o zonă în afara limitelor, acesta va fi penalizat. La începutul și la sfârșitul fiecărui meci, scrimerii își salută adversarul, arbitrul, publicul și steagul.
Există trei tipuri principale de arme de scrimă: floretă, spadă și sabie. Sabia este versiunea modernă a sabiei de cavalerie cu tăișuri și folosește aceleași reguli de scrimă ca și floretul, dar cu unele diferențe. De exemplu, loviturile de sabie sub talie nu sunt ținte valide, o regulă care amintește de zilele cavaleriei, când lovirea calului adversarului era considerată nepoliticoasă. Sabia are, de asemenea, o gardă de clopot mai mare și o lamă mai rigidă decât floretul, ceea ce o face mai grea și mai durabilă.
La sabie, la fel ca la floretă, punctele sunt acordate în conformitate cu o regulă de “drept de trecere”, bazată pe ordinea în care un scrimer inițiază atacurile. Cu toate acestea, sabia are o zonă țintă mai mare, care include întregul corp, cu excepția mâinilor.
Scrima este un sport rapid și foarte tehnic, care necesită multă rezistență fizică și concentrare mentală. De asemenea, nu este deloc ieftin de abordat, cu taxe și lecții pe lângă echipamentul scump necesar pentru scrimă. Dar pentru cei care depun timp și efort, scrima poate fi un sport foarte satisfăcător și interesant.
