sportPolo pe apă este un sport care implică echipe de șapte jucători, inclusiv un portar. Jocul se desfășoară într-o piscină adâncă, unde jucătorii nu pot atinge fundul. Este un joc cu ritm rapid care necesită o rezistență remarcabilă.
Acest studiu a investigat caracteristicile antropometrice și de compoziție corporală, obiceiurile alimentare și parametrii serici ai jucătorilor de polo pe apă masculi adulți de elită înainte și după sezonul de campionat.
Reguli de joc
Obiectivul jocului de polo pe apă este de a lucra în echipă cu scopul de a introduce mingea în plasa adversarului, rezultând o victorie. La fel ca multe alte sporturi de echipă, acesta necesită o combinație de forță în partea superioară și inferioară a corpului, precum și mușchii de bază. Răsucirea, lovirea cu piciorul și aruncarea implicate în joc ard, de asemenea, o mulțime de calorii.
Regulile jocului sunt dictate în mare parte de organismul de conducere, FINA. Jocul este împărțit în patru perioade de opt minute, cu două minute de odihnă între fiecare dintre ele. În cazul în care nu se stabilește o învingătoare până la sfârșitul perioadei, ligile universitare și cele mai tinere folosesc prelungiri; la nivel profesionist, se trece direct la lovituri de departajare.
Toți jucătorii sunt obligați să poarte apărătoare de gură și protecție pentru ochi. Meciul se joacă într-o piscină cu o înălțime minimă a apei de 1,80 metri. Există trei marcaje colorate pentru a delimita cursul jocului: marcajul roșu indică linia de 2 metri, iar un jucător nu are voie să avanseze cu mingea în această zonă decât dacă are mâna deschisă. Marcajele galbene indică linia de 5 metri, iar un jucător poate fie să arunce imediat (fără simulare), fie să paseze mingea unui alt coechipier.
Arbitrul are puterea supremă asupra tuturor deciziilor legate de joc și le poate anula pe cele ale judecătorilor de poartă sau ale secretarilor. Arbitrul trebuie să respecte regulile de conducere, semnalizând toate faulturile (ordinare, de excludere și de conduită), precum și golurile și penalitățile.
Echipament
Sportul de polo pe apă se joacă cu o minge plutitoare care seamănă cu o minge de fotbal. Jucătorii concurează între ei pentru a înscrie goluri, aruncând mingea în plasa adversarului. Pe lângă minge, alte echipamente folosite în joc includ frânghii pentru culoare și o piscină cu culoare marcate. Mingea este construită din materiale impermeabile, iar capacul său este texturat pentru a oferi jucătorilor o aderență suplimentară. Polo pe apă necesită ca membrii echipei să poarte costume de baie speciale, care sunt suficient de strâmte pentru a-i împiedica pe adversari să apuce costumele înotătorilor.
Jocul de polo pe apă este jucat de două echipe, formate din șase jucători de câmp și un portar. Jocul se desfășoară într-o piscină special concepută pentru polo pe apă sau într-un bazin mare de dimensiuni olimpice. Dimensiunile bazinului de polo pe apă sunt, de obicei, de 30 de metri lungime și 20 de metri lățime, cu o adâncime de 1,8 metri.
Jocul este reglementat de un grup de oficiali, inclusiv doi arbitri și un secretar. Acești oficiali sunt responsabili de gestionarea generală a jocului și pot trece peste judecătorii de poartă sau cronometratorii. De asemenea, ei sunt responsabili de semnalizarea faulturilor și a altor evenimente importante din joc. De asemenea, aceștia au puterea de a opri jocul dacă este necesar. De asemenea, ei trebuie să poată comunica clar cu jucătorii din apă. Acest lucru este esențial, deoarece jocul este rapid și poate fi dificil de înțeles.
Scorul
Polo pe apă este un sport cu ritm rapid și necesită reflexe excelente și conștientizare pentru a ține pasul. Un jucător de succes poate schimba rapid ritmul de la o pasă la o alergare sau o lovitură, iar aceasta este una dintre cheile pentru a marca goluri în joc. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care jucătorii de polo pe apă trebuie să exerseze exerciții de pase pentru a-și perfecționa tehnica.
Meciul începe cu ambele echipe aliniate pe liniile de poartă opuse. La semnalul (fluierul) arbitrului, echipele înoată spre bazinul central pentru a intra în posesia mingii. Odată ce echipa intră în posesia mingii, aceasta poate avansa mingea în partea sa ofensivă a bazinului prin înot, dribling sau pasă. Faulturile apar frecvent în polo pe apă, iar arbitrii trebuie să fie foarte isteți din cauza numărului mare de încălcări care au loc în afara vederii sub apă. Există trei tipuri de faulturi: obișnuite, personale și majore. Faulturile ordinare reprezintă majoritatea întreruperilor din fluier, în timp ce cele personale și majore reprezintă expulzări din joc.
Polo pe apă se joacă în întreaga lume, iar Statele Unite se numără printre echipele de top în competițiile masculine și feminine. Majoritatea țărilor au o ligă de prestigiu pentru cluburile de elită și un turneu de cupă deschis cluburilor de nivel inferior. În cazul în care un meci se termină la egalitate, se poate ajunge în prelungiri sau la lovituri de departajare pentru a stabili câștigătorul.
Atac
După cum sugerează și numele, ofensiva în polo pe apă se referă la marcarea de goluri. Este important ca jocul ofensiv al unei echipe să fie eficient și eficace, deoarece jucătorii pot fi eliminați din joc dacă comit faulturi grave.
Polo pe apă este un sport foarte fizic. În plus față de contactul fizic normal, există, de asemenea, frecvente faulturi minore și majore care îl țin ocupat pe arbitru. Dacă un jucător comite un fault grav, acesta va fi trimis în afara bazinului timp de 20 de secunde și poate reveni doar dacă echipa sa marchează un gol sau recâștigă posesia mingii.
La polo pe apă, mingea este întotdeauna în joc și doar portarul poate folosi două mâini pentru a o ține. O echipă poate înscrie doar atunci când are mingea pe teritoriul său, care este un dreptunghi în jurul porții și se întinde de la linia din spate până la linia galbenă de 6 metri din fața porții.
Echipele de polo pe apă sunt formate în general din 13-14 jucători, inclusiv un portar și șase jucători de câmp. Câștigă echipa care are cele mai multe puncte la finalul meciului. În cazul în care scorul este egal, se poate recurge la o lovitură de pedeapsă pentru a decide câștigătorul. Cea mai importantă poziție în echipă este cea de atacant central, care se așteaptă să marcheze cele mai multe goluri. Un atacant central bun are atât creativitatea de a da pasa potrivită, cât și forța de a înscrie din apropiere.
Apărare
Apărarea la polo pe apă este un element cheie al jocului. Aceasta implică un amestec de forță și agilitate. Apărarea în polo pe apă necesită un nivel ridicat de înot și pregătire mentală. Folosirea poziționării corecte a corpului este esențială pentru a împiedica cealaltă echipă să profite de punctele tale slabe. În plus, cei mai buni jucători de polo pe apă pot simți viteza jocului și își pot ajusta ritmul în consecință.
În polo pe apă, echipe de șapte jucători se întrec într-o competiție în care obiectivul este de a înscrie goluri. Fiecare meci se joacă pe parcursul a patru sferturi, iar fiecare echipă are șase jucători de câmp și un portar. Jucătorii poartă șepci numerotate (de obicei de culoare închisă pentru echipa gazdă și albă pentru echipa oaspete, conform regulilor FINA). Fiecare jucător este echipat, de asemenea, cu un snorkel și aripioare de înot pentru a-i ajuta să se miște mai repede în apă.
Jocul începe atunci când un arbitru fluieră și ambele echipe înoată spre bazinul central pentru a intra în posesia mingii. O echipă care deține mingea trebuie să avanseze spre partea ofensivă a bazinului înotând, driblând sau pasând mingea. În cazul în care o echipă comite un fault, arbitrul poate semnala un fault major sau personal. Dacă arbitrul semnalează un fault de brutalitate, echipa respectivă trebuie să joace cu un jucător mai puțin timp de 4 minute, iar jucătorul care a comis infracțiunea poate fi eliminat din competiție.
Reguli de conduită
Există mai multe reguli de conduită utilizate pentru polo pe apă, care includ prevenirea contactului fizic între jucători, abținerea de a lovi cu piciorul sau de a lovi un adversar și evitarea comiterii de faulturi. De asemenea, o echipă poate fi expulzată din joc dacă un jucător comite un fault major, cum ar fi reținerea, scufundarea sau tragerea în spate a unui jucător ofensiv. În plus, arbitrii de polo pe apă trebuie să fie pregătiți să se ocupe de o varietate de alte abateri, inclusiv pierderea de timp, tragerea de timp și aflarea la mai puțin de doi metri de poartă.
Bazinul în care se joacă polo pe apă trebuie să aibă cel puțin 30 de metri lungime și 20 de metri lățime, cu o adâncime maximă de 1,8 metri. Spre deosebire de majoritatea celorlalte sporturi de echipă, unde sportivii au poziții prestabilite pe care trebuie să le mențină, jucătorii de polo pe apă se deplasează de la o poziție la alta în funcție de situație. Cu toate acestea, există anumite poziții care sunt prestabilite, inclusiv un atacant central, două aripi care joacă pe flancurile bazinului și vârful care joacă în fața porții.
Jocul se desfășoară în patru perioade de opt minute, cu un minut de pauză între fiecare perioadă. În timpul întreruperilor, jucătorii trebuie să aștepte semnalul arbitrului pentru a relua jocul. Într-un joc de nivel înalt, se folosesc doi arbitri, în timp ce la niveluri inferioare un singur arbitru poate fi responsabil pentru o serie de funcții de joc, inclusiv pentru funcționarea cronometrului de joc/timpurilor. În cazul în care arbitrul consideră că un jucător a comis un act nesportiv, el sau ea poate acorda un cartonaș galben sportivului și apoi îl poate expulza din joc.
