Parașutismul este un sport palpitant care împinge limitele zborului uman

8 minute citite
48 vizualizări

Parașutismul este un sport palpitant care împinge limitele zborului uman. Nu este un sport pentru spectatori – este o experiență pe care trebuie să o trăiești singur.

Se poate face cu un salt în tandem sau prin cădere liberă accelerată (AFF). Ne vom concentra aici pe AFF, deoarece este cea mai comună cale de intrare în acest sport.

Origini

Sportul parașutismului are o istorie mult mai lungă decât ați putea crede. Primul salt cunoscut a fost făcut de Andre Garnerin la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar parașutismul a parcurs un drum lung de atunci, cu progrese tehnologice incredibile.

Leonardo Da Vinci a desenat primele schițe ale parașutei de astăzi în anii 1480, dar chinezii au fost probabil primii care au perfecționat-o. Acest sport a fost folosit atât de militari, cât și de civili. Experiența parașutismului îți schimbă viața, nu doar din cauza adrenalinei sau a priveliștii spectaculoase, ci și pentru că te învață să îți depășești temerile și să îți asumi riscuri. Acesta este un lucru care poate fi aplicat în toate aspectele vieții.

Deși sportul parașutismului este adesea privit ca un tip de activitate cu risc ridicat, de tipul “devil may care”, iar cei care sar din aceste motive sunt mult mai puțini decât cei care fac din acest sport un hobby din dragoste pentru acest sport și pentru experiențele care le schimbă viața pe care le oferă. Asociația de parașutism din Statele Unite ale Americii urmărește istoricul de siguranță al companiilor de parașutism și raportează public rezultatele acestora, care arată că parașutismul este mai sigur decât aproape orice altceva pe care îl faceți în mod obișnuit – inclusiv șofatul!

În anii 1970 au avut loc o serie de schimbări în acest sport. Parașuta pătrată a început să depășească în popularitate parașuta rotundă în cercurile civile, deși armata a continuat să folosească parașutele rotunde. A fost inventat sistemul de lansare cu trei inele, care vă permite să vă deconectați cu ușurință parașuta principală și să desfășurați o parașută secundară în cazul unei defecțiuni, îmbunătățind considerabil ratele de siguranță. Metoda de pregătire în tandem a primit derogarea FAA și un procent tot mai mare de noi parașutiști au început să sară prin această metodă. Munca relativă în cădere liberă (echipe de 4 și 8 oameni) și munca relativă în baldachin (construirea de formațiuni odată ce parașuta se deschide) au fost competiții populare la acea vreme.

Pe măsură ce anii ’80 se apropiau de sfârșit, a fost introdusă metoda de antrenament AFF (Accelerated Freefall). Aceasta presupune ca elevul să fie dus la altitudinea standard de cădere liberă de către doi parașutiști experimentați care sunt acolo pentru a vă asista în cădere liberă, pentru a vă ajuta să rămâneți stabil și apoi pentru a vă deschide parașuta atunci când este necesar.

Echipament

Parașutismul necesită un echipament adecvat pentru a asigura siguranța. Cea mai importantă piesă de echipament a acestui sport este sistemul de parașute. Fiecare parașutist poartă cu el două parașute, o parașută principală și una de rezervă, într-un container asemănător unui rucsac care se numește “rig” Fiecare student și săritor în tandem poartă, de asemenea, un dispozitiv de activare automată (AAD), care este un computer cu microprocesor instalat în interiorul platformei care desfășoară automat parașuta de rezervă a parașutistului dacă acesta nu poate să o activeze manual la o anumită altitudine.

O altă piesă de echipament esențială este un altimetru, un gadget la îndemână care permite săritorului să cunoască în orice moment viteza și altitudinea la care se află. Acesta se poartă la încheietura mâinii ca un ceas și poate fi analogic sau digital, mâna “ticăind” în jurul cadranului pe măsură ce săritorul urcă sau coboară în altitudine. Parașutiștii experți folosesc adesea un altimetru audibil, care este plasat în interiorul căștii și emite sunete la altitudini prestabilite care îi ajută să rămână conștienți de altitudine în timpul căderii libere și sub baldachin.

În cele din urmă, o pereche de ochelari de protecție este obligatorie pentru parașutiști pentru a-și proteja ochii în timpul coborârii din aeronavă. Există mai multe varietăți de ochelari de protecție din care puteți alege, de la cele ieftine din plastic până la modelele luxoase în stil Fabio, dar toate au același scop de a vă proteja ochii.

Printre alte echipamente comune se numără mănușile, pantofii cu talpă solidă și aderență, un ham, un dispozitiv de protecție a capului cunoscut sub numele de curea de bărbie sau bandă de cap (în funcție de faptul dacă purtați o cască moale sau o cască dură) și o salopetă. Unii săritori optează, de asemenea, pentru o varietate de culori și stiluri diferite de tricouri și pantaloni scurți pentru a se potrivi cu personalitatea și preferințele lor. În funcție de tipul de salt cu parașuta, alte accesorii pot fi necesare pentru situații specifice de salt, cum ar fi o linie de ancorare pentru salturile în tandem și o etichetă de viteză pentru a înregistra datele de aterizare ale unui salt. Din motive de siguranță, se recomandă ca parașutiștii să folosească doar echipamente de cea mai bună calitate disponibile. Acest lucru ajută la asigurarea longevității platformei și a sistemului de parașute, precum și a siguranței și fiabilității echipamentului. Acesta este motivul pentru care toate echipamentele trebuie inspectate și reambalate meticulos în mod regulat, de obicei la fiecare 180 de zile pentru parașutiștii studenți și la trei luni pentru parașutiștii în tandem.

Siguranță

Parașutismul este un sport foarte sigur. Există mai multe măsuri de siguranță pentru a asigura siguranța săritorilor, inclusiv inspecții regulate ale echipamentului și utilizarea parașutelor de rezervă. Toți parașutiștii poartă două parașute, una principală și una de rezervă, care pot fi lansate în cazul în care parașuta principală se defectează.

Deși parașutismul este deseori prezentat ca un sport periculos, de tip “devil may care”, care îi pune în pericol pe participanți, contrariul este adevărat. Parașutismul este unul dintre cele mai sigure sporturi și, dacă ne uităm la statistici, este de fapt mult mai sigur decât ceva ce majoritatea oamenilor fac în fiecare zi – conducerea unei mașini!

Pentru a preveni traficul și coliziunile inutile în cădere liberă și sub baldachin, există reguli specifice de parașutism care determină ordinea de îmbarcare și de ieșire a diferitelor tipuri și mărimi de grupuri de parașutiști. De exemplu, un grup de parașutiști în wingsuit se va urca la bordul avionului înaintea unui grup de costume de urmărire sau de zbor pe burtă pentru a asigura o separare orizontală adecvată la ieșire.

O altă măsură de siguranță este utilizarea dispozitivelor de detectare a altitudinii pentru a avertiza parașutiștii când este timpul să își deschidă parașuta. În plus, parașutiștii exersează o serie de proceduri de aterizare pentru a contribui la asigurarea unui salt sigur și eficient.

Echipamentul pe care parașutiștii îl folosesc este foarte specializat și trebuie să fie asamblat corespunzător înainte de a sări. De exemplu, este esențial să cunoști modul corect de montare a unui set de înălțătoare pe un container pentru a evita poziționarea incorectă, care ar putea cauza o defecțiune. De asemenea, este important ca parașutiștii să fie familiarizați cu procedura corectă de împachetare a unei parașute. Dacă săritorii nu sunt siguri de metodele de împachetare corespunzătoare, trebuie să ceară instrucțiuni instructorului lor.

Rănile provocate de un echipament ambalat și asamblat necorespunzător pot fi grave și chiar pot pune viața în pericol. Cea mai frecventă problemă apare în cazul unei parașute deteriorate sau defecte. Există diverse motive pentru care o parașută nu se poate deschide corect, inclusiv montarea necorespunzătoare, probleme de montaj sau o simplă uzură legată de vârstă.

Cel mai frecvent motiv de defecțiune a unei parașute este deteriorarea legăturii rapide. Legăturile rapide pot fi deteriorate prin strângere excesivă sau prin căderea pe suprafețe dure. Deteriorarea legăturii rapide poate fi dificil de detectat, așa că este important ca săritorii să știe cum să își inspecteze parașuta și să recunoască orice problemă.

person in red jacket riding on yellow blue and red parachute
Photo by Renzo D’souza on Unsplash

Instruire

Parașutismul este unul dintre numeroasele sporturi extreme care implică căderea de la altitudini mari și apoi folosirea unei parașute pentru a încetini coborârea săritorului la sol. Sportul parașutismului există de mai bine de un secol, iar parașutiștii moderni pot face tot felul de trucuri și formații uimitoare în aer în timp ce coboară. Totuși, nu este doar pentru cei curajoși sau îndrăzneți; parașutismul este, de asemenea, o activitate recreativă incredibil de populară, de care se pot bucura oameni de toate vârstele și de toate mediile.

Există câteva modalități diferite de a învăța să faci parașutism, dar toate necesită o pregătire amplă înainte de a sări pentru prima dată. Parașutismul în tandem este cel mai comun mod de a începe și presupune să sari dintr-un avion cu un instructor la bord pentru a te ghida în cădere liberă. Este o modalitate excelentă de a te acomoda cu acest sport și de a dezvolta un nivel de încredere care îți va permite să sari singur în cele din urmă.

O altă metodă este căderea liberă accelerată, care oferă o instruire mai practică din partea unui instructor în aer. Această metodă de pregătire este mai puțin costisitoare, dar necesită mai multă pregătire la sol înainte ca elevul să facă primul salt. Saltul cu linie statică este încă o altă modalitate de a învăța acest sport. Elevii din această categorie vor face primul lor salt fără frânghie dintr-un avion de parașutism la aproximativ 13.000 de picioare, dar vor avea un instructor care îi va ține pe toată durata căderii libere și care le va deschide parașuta la sfârșitul căderii.

Odată ce o persoană a finalizat pregătirea necesară și a obținut licența de parașutism, poate începe să se bucure de activități mai avansate. Unii parașutiști participă la zborul în wingsuit, care presupune înfășurarea corpului lor într-un costum de zbor special care le permite să zboare prin aer mai ușor. Alții se concentrează pe zborul cu baldachin, care presupune navigarea și controlul parașutei în timpul coborârii. Există chiar și competiții pentru acești sportivi!

Parașutismul este un sport complex și periculos, dar este, de asemenea, o activitate incredibil de valorizantă și plină de satisfacții. În afară de provocările fizice și mentale evidente ale obținerii unei licențe de parașutist, există și alte obstacole care trebuie depășite. Parașutiștii trebuie să învețe cum să folosească și să își întrețină echipamentul, să își optimizeze nivelul de fitness pentru a reduce riscul de accidentare, să își perfecționeze abilitățile de luare a deciziilor și să se asocieze cu alți parașutiști pentru a maximiza plăcerea sportului.

Povestea anterioară

Bazele fotbalului american

Povestea următoare

Scrimă – Un antrenament cardiovascular