sportVoleiul necesită efort fizic care poate duce la numeroase tipuri de leziuni. Printre zonele în care apar frecvent leziuni se numără gleznele, degetele, umerii și genunchii.
Problemele la umăr sunt adesea cauzate de suprasolicitarea și supraîncărcarea mușchilor coafei rotatorilor. Acest lucru duce la durere, precum și la diminuarea puterii și preciziei atunci când servesc sau lovesc.
1. Entorsele de gleznă
Entorsele de gleznă sunt una dintre cele mai răspândite leziuni întâlnite în rândul jucătorilor de volei de toate nivelurile de calificare. Voleiul implică mișcări de mare intensitate, cum ar fi săriturile și schimbările rapide de direcție, care îi expun pe sportivi la leziuni ale gleznei. Entorsele de gleznă apar atunci când ligamentele de pe partea exterioară a gleznei se întind sau se rup, de obicei fără consecințe grave; tratamentul include de obicei odihnă, precum și sfaturi de la medici sau fizioterapeuți pentru o recuperare optimă. Sportivii trebuie să fie atenți să nu se suprasolicite și să respecte sfaturile medicului sau ale fizioterapeutului în ceea ce privește recuperarea pentru o recuperare optimă.
Sportivii trebuie să utilizeze antrenamentul de forță și exercițiile proprioceptive pentru a crește stabilitatea și echilibrul, ajutând la prevenirea leziunilor la gleznă, îmbunătățind în același timp performanța. În plus, sportivii trebuie să efectueze o încălzire dinamică înainte de a juca volei pentru a-și pregăti corpul pentru schimbări rapide de direcție și sărituri.
Încălzirea ar trebui să includă jogging de intensitate mică până la moderată, urmat de exerciții dinamice care imită modelele de mișcare și viteza de joc. Acest lucru ajută la circulația sângelui în tot corpul, crescând livrarea de oxigen către mușchi și scăzând în același timp riscul de accidentare.
Jucătorii de volei prezintă un risc crescut de leziuni ale umărului din cauza mișcărilor repetate deasupra capului implicate de practicarea acestui sport. Suprasolicitarea umerilor poate duce la întinderi musculare, tendinită sau luxații; pentru a minimiza acest risc, exersați forma corectă atunci când aruncați, prindeți, serviți.
Leziunile lombare sunt un alt pericol frecvent al jocului de volei. Acestea pot rezulta din mișcări repetate, rapide, care necesită putere și forță, precum și din tehnici de întindere sau de încălzire necorespunzătoare. Dacă un jucător simte dureri, amorțeală sau slăbiciune la nivelul picioarelor și picioarelor, trebuie să solicite imediat sfatul medicului, deoarece acest lucru ar putea indica o hernie de disc.
Cele mai multe leziuni sportive pot fi prevenite prin antrenament, echipament și tehnică adecvată. Sesiunile regulate de fizioterapie sau de masaj pot ajuta corpul dumneavoastră să rămână în condiții optime pentru a reduce riscul de accidentare. În cazul în care se produce totuși un incident, urmați întotdeauna recomandările personalului medical pentru a vă recupera rapid și cu succes.
2. Leziuni la umăr
Servirea, lovirea și blocarea necesită mușchi puternici ai umerilor care pot controla eficient mișcarea articulațiilor. Atunci când acești mușchi devin suprasolicitați sau se rănesc, capacitatea lor de a face acest lucru scade, ceea ce duce la o instabilitate crescută a articulației umărului, precum și la durere – în cele din urmă ducând la rupturi ale manșetei rotatorilor care se simt fie ca o ciupitură ascuțită, fie ca o durere profundă.
O leziune a umărului poate limita grav capacitatea unui jucător de a lovi și servi cu precizie și viteză, împiedicându-i astfel jocul. Tratamentele pot include fizioterapie, medicamente sau intervenție chirurgicală, în funcție de gravitatea acesteia.
Leziunile umărului în volei rezultă de obicei din suprasolicitarea și suprasolicitarea stresului. Întinderea și condiționarea necorespunzătoare, precum și faptul de a nu se odihni suficient între antrenamente pot crește riscul. Din fericire, leziunile la umăr pot fi adesea prevenite prin încorporarea regulată în programele de încălzire a unui program de încălzire cu exerciții dinamice concepute pentru a întări stabilitatea umărului.
Leziunile din volei afectează adesea genunchii și gleznele. Săriturile și aterizările repetate pot duce la tendinită rotuliană care afectează rotula sau rotula (rotula), ceea ce poate necesita exerciții regulate de întărire a genunchilor, pantofi adecvați cu crampoane adecvate și programe regulate de antrenament pentru echilibru utilizând veste cu greutăți precum The Posture Arch pentru a aborda dezechilibrele dintre rotația șoldului/trunchiului și mișcarea lamei umărului/față a pieptului. Pentru a preveni astfel de incidente, exercițiile regulate de întărire și condiționare pentru genunchi pot fi de ajutor, împreună cu exerciții regulate de întărire pentru exerciții de întărire și condiționare pentru genunchi – toate acestea ar trebui să vă ajute!
Leziunile la umăr și genunchi în volei pot fi de obicei evitate prin acordarea unei atenții deosebite la modul în care corpul tău răspunde în timpul antrenamentelor și jocurilor, ajustând după cum este necesar în funcție de ceea ce funcționează și ceea ce nu funcționează, luarea de zile libere pentru vindecarea mușchilor, în special în timpul sezonului, poate ajuta, de asemenea, la scăderea riscului de accidentare. Un plan de evaluare cuprinzător cu un furnizor de medicină sportivă poate identifica zonele de îmbunătățire, precum și liniile directoare de revenire la joc, în timp ce orice durere bruscă ar trebui să fie întotdeauna evaluată de cineva familiarizat cu gestionarea contuziilor imediat ce apare – acest lucru implică de obicei luarea unui istoric complet, un examen neurologic, precum și testele adecvate și urmărirea de către un furnizor de asistență medicală familiarizat cu gestionarea contuziilor pentru a determina măsurile de gestionare și măsurile de tratament adecvate și liniile directoare de revenire la joc.
3. Contuzii
Voleiul este un sport de contact ridicat, astfel încât orice lovitură sau lovitură la cap crește riscul de comoție. Simptomele comoției pot include dureri de cap, amețeli, vedere încețoșată și/sau sensibilitate la lumină sau sunet; pierderea temporară a cunoștinței; pot apărea, de asemenea, probleme de memorie ca urmare.
Comoția poate fi evitată cel mai bine prin limitarea contactului, purtarea echipamentului de protecție și respectarea regulilor și restricțiilor de joc. În cazul în care un jucător suferă un traumatism cranian sau prezintă semne de comoție în timpul jocului, acesta trebuie să se retragă imediat și să aștepte să fie evaluat de un furnizor de servicii medicale specializat în gestionarea comoțiilor legate de sport înainte de a reveni.
Leziunile de suprasolicitare a umărului, genunchiului și spatelui reprezintă un risc predominant în rândul sportivilor de volei, din cauza tuturor salturilor implicate de practicarea acestui sport. Un bun program de antrenament de pre-sezon care pune accentul pe forța centrală și pe flexibilitate poate ajuta la prevenirea acestor tipuri de leziuni, inclusiv exerciții pliometrice și tehnici de încălzire dinamică/mobilitate pentru jucătorii tineri care practică mai multe sporturi pe parcursul anului poate ajuta la minimizarea supraexpunerii anumitor mușchi/articulații și a efectelor acestora.
Leziunile de gleznă sunt, din păcate, un eveniment frecvent în volei. Acestea pot rezulta în urma unei mișcări laterale stângace, a aterizării pe piciorul unui adversar sub fileu sau a alinierii incorecte a gleznei la blocaj. Prevenirea include programe adecvate de antrenament pliometric și de forță pentru a stabiliza gleznele, precum și orteze de susținere pentru a le susține în timpul jocurilor și a ajuta la evitarea unor potențiale leziuni.
Leziunile la încheietura mâinii, la încheietura mâinii și la degete sunt un eveniment frecvent pentru jucătorii de volei din cauza lovirii cu mingea sau a ciocnirii cu alți jucători. Deoarece leziunile la încheietura mâinii, degetelor și mâinilor implică articulații complexe cu multiple moduri de a fi rănite, inclusiv blocaje, entorse, fracturi și dislocări; prevenirea începe prin a vă asigura că încheietura mâinii și mâinile sunt bine condiționate înainte de a începe antrenamentul de volei – inclusiv prin sărituri sau alergări pe loc timp de 3-5 minute înainte de a începe antrenamentul; întinderea după aceea este, de asemenea, esențială pentru a evita aceste incidente.
4. Leziuni la cap
Sportivii de volei, atât la nivel recreativ, cât și la nivel competițional, sunt expuși riscului de a suferi leziuni ale capului ca urmare a participării la volei, inclusiv contuzii. Contuziile sunt una dintre cele mai răspândite leziuni ale capului observate în sport și pot apărea în urma unor activități precum jocul, antrenamentul sau antrenamentul de volei.
Simptomele comoției pot include amețeli, dureri de cap, vedere încețoșată și sensibilitate la lumină la sportivi. Aceștia ar trebui să întrerupă imediat jocul dacă se prezintă oricare dintre aceste simptome și să aștepte să revină până când sunt autorizați de către un profesionist din domeniul sănătății instruit în gestionarea comoțiilor înainte de a reveni.
Antrenorii trebuie să înțeleagă riscurile asociate cu leziunile la cap și să instruiască jucătorii cu privire la tehnicile adecvate de blocare, servire și lovire. Aceasta include mișcarea brațelor, modelele de joc de picioare, poziția și modul de pregătire pentru meciuri. În plus, antrenorii trebuie să fie conștienți și de orice efecte ale echipamentului sau ale condițiilor de mediu asupra performanței și siguranței.
Leziunile membrelor inferioare sunt frecvente în volei, incluzând adesea entorse ale genunchiului și dureri de spate (spondiloliză). Genunchiul săritorului, care afectează tendonul rotulian în locul în care se atașează la rotulă, poate apărea ca urmare a săriturilor și aterizărilor repetitive, însă această afecțiune poate fi evitată prin limitarea timpului petrecut sărind pe suprafețe dure și prin creșterea exercițiilor de flexibilitate pentru a întări și stabiliza rotula.
Leziunile la umăr sunt, de asemenea, frecvente în volei și rezultă adesea din mișcările repetate de deasupra capului. În timp, acest lucru poate duce la instabilitate și durere, în care mușchii manșetei rotatorilor sau labrumul (cartilajul) se lovesc de structurile din interiorul articulației, ceea ce poate diminua forța, puterea și precizia la lovituri.
Pentru a evita rănile, se recomandă ca toți sportivii să fie supuși unor teste de fitness înainte de sezon și să își elaboreze programele de antrenament pe baza rezultatelor acestora. De asemenea, accidentele ar trebui înregistrate și raportate; aceste informații vor ajuta la identificarea tendințelor de accidentare în timp și la îmbunătățirea eforturilor de prevenire. De asemenea, este esențial să se sprijine continuarea cercetărilor epidemiologice, biomecanice și de laborator privind cauzele acestora, precum și măsurile care pot fi luate pentru a le preveni.
