Hocheiul pe gheață este un sport în care echipele concurează pentru a lovi un puc în poarta adversă. Jocul este jucat de șase jucători pe echipă: trei atacanți și doi fundași.
Meciul durează 60 de minute, împărțite în trei reprize a câte 20 de minute fiecare. Între reprize, există pauze de 15 minute.
Reguli
Regulile hocheiului pe gheață sunt un set de reguli care dictează modul în care jucătorii și echipele trebuie să joace jocul. Aceste reguli sunt instituite pentru a menține fair-play-ul și siguranța pe tot parcursul jocului. Unele dintre aceste reguli includ evitarea tehnicilor de verificare care sunt considerate ilegale, cum ar fi lovirea unui adversar din spate sau lovirea acestuia în panouri. Aceste verificări pot fi periculoase pentru jucător și pot provoca, de asemenea, rănirea altor jucători.
Pucul este un disc rotund, alb, care trebuie patinat pe gheață în scopul marcării de goluri. Există mai multe tipuri diferite de aruncări în hocheiul pe gheață, inclusiv lovituri de puc, lovituri din încheietura mâinii și lovituri cu palma. Aceasta din urmă este o lovitură puternică care poate fi realizată prin înfășurarea și lovirea pucului spre plasă. Acest tip de aruncare poate fi foarte eficient pentru o echipă și poate duce la marcarea mai multor goluri într-un meci, cunoscut sub numele de hat trick.
Într-un meci de hochei pe gheață, fiecare echipă are voie să aibă în total șase jucători pe gheață la un moment dat. Printre acești jucători se numără și portarul, care trebuie să rămână în permanență în zona sa. Ceilalți cinci jucători trebuie să se afle în zonele de atac sau de apărare.
Un meci de hochei pe gheață constă în trei perioade de 20 de minute. Fiecare perioadă este urmată de o pauză de 15 minute. În caz de egalitate la finalul timpului regulamentar, se joacă o repriză de prelungiri de cinci minute (meciuri din turul preliminar) sau de zece minute (meciuri din turul playoff) cu moarte subită.
În cazul unei penalizări, jucătorul penalizat trebuie să părăsească gheața și să meargă la boxa de pedeapsă pentru o anumită perioadă de timp. Echipa adversă trebuie apoi să joace cu un jucător mai puțin pe gheață, ceea ce se numește “short-handed”.
Scorul
Scopul jocului este de a înscrie cât mai multe goluri prin lovirea unui puc mic pe gheață și de a-l trimite în plasa echipei adverse. Prima echipă care ajunge la trei puncte este declarată câștigătoare. Gheața este împărțită în trei secțiuni egale prin linii roșii și albastre, iar jucătorii sunt limitați la șase jucători pe echipă, plus un portar.
Un jucător poate lovi pucul doar cu partea plată a crosei și nu poate lovi cu piciorul. Cu toate acestea, sunt permise devierile pucului de la alți jucători. Pucul este marcat atunci când traversează întreaga linie de poartă între stâlpi și sub bara transversală. Autorul golului primește un punct.
Golurile sunt de obicei sărbătorite cu un “celly”, o expresie de bucurie care poate varia de la o bătaie cu pumnul până la învelirea bățului ca pe o sabie. Jucătorii care au asistat la un gol sunt, de asemenea, creditați cu o pasă de gol, până la un maxim de două pase de gol într-un singur meci.
Jucătorii pot primi și penalități în timpul unui meci. Acestea pot varia de la o penalizare minoră, în care un jucător petrece două minute în banca de pedeapsă, până la o penalizare majoră, în urma căreia un jucător este eliminat pentru o perioadă mult mai lungă de timp.
O infracțiune de penalizare va opri jocul, iar arbitrul se va uita apoi la reluările video pentru a stabili dacă un jucător a comis o infracțiune. Această tehnologie a ajutat la luarea unor decizii importante, cum ar fi cele referitoare la loviturile de pedeapsă, offside și icing, care au fost luate în mod incorect de către arbitri de-a lungul istoriei. NHL a mers chiar până la a introduce reluarea video în timpul prelungirilor pentru a se asigura că un gol este acordat corect.
Offside
Obiectivul unei echipe în orice sport este de a înscrie mai multe goluri decât echipa adversă. În hocheiul pe gheață, un gol este marcat atunci când pucul traversează complet linia porții între cele două plase și sub bara transversală a porții. Echipa care înscrie golul primește un punct pentru gol. Jocul se joacă în echipe de șase jucători, fiecare purtând o uniformă și patinând pe patine specializate. Jucătorii din fiecare echipă sunt împărțiți în trei poziții: atacanți, fundași și portari. Atacanții sunt responsabili în primul rând de marcarea golurilor, în timp ce apărătorii se concentrează pe împiedicarea echipei adverse de a marca. Portarul este responsabil de paza porții și de blocarea șuturilor.
Regula offside-ului în hocheiul pe gheață este menită să împiedice jucătorii să se apropie prea mult de poarta adversă. Pentru a fi considerat în joc, un jucător trebuie să se afle în spatele ultimului apărător advers (cu excepția portarului) și să nu aibă nicio parte a corpului – inclusiv brațele și mâinile – dincolo de acel apărător atunci când i se face o pasă. Acesta este motivul pentru care mulți jucători de atac sprintează pe lângă apărători pentru a intra cât mai repede în joc atunci când li se pasează mingea.
Totuși, acesta nu este un sistem infailibil. Deoarece o echipă poate contesta orice decizie pe care o dorește, există întotdeauna posibilitatea ca un joc de offside să fie anulat în urma unei contestații a antrenorului. Acesta este un risc pe care majoritatea echipelor sunt dispuse să și-l asume, mai ales că vor fi penalizate doar două minute dacă contestația lor este confirmată. În plus, NHL a început recent să instaleze camere de luat vederi pe linia albastră pentru a oferi oficialilor o vedere suplimentară care i-ar putea ajuta să determine dacă un jucător este în offside.
Lupta
Bătaia în hocheiul pe gheață a fost mult timp o parte a jocului, iar unii jucători o folosesc chiar ca o modalitate de a ridica moralul echipei lor. Cu toate acestea, jocul a evoluat în ultimii ani și există un sentiment din ce în ce mai puternic că executorii sau gorilele nu mai au ce căuta în NHL. Multe echipe pun un accent mai mare pe viteză și îndemânare în detrimentul fizicului, ceea ce a dus la o scădere a luptelor.
Un argument în favoarea luptelor este că acestea ajută la autoreglementarea jocului, împiedicându-i pe ceilalți jucători să profite de jucătorii vedetă și mustrându-i pe cei care se implică în jocul murdar. În plus, unii jucători consideră că jocul ar fi prea plictisitor fără lupte. Cu toate acestea, există, de asemenea, îngrijorări legate de faptul că jocul devine prea violent și că luptătorii pot dezvolta probleme de sănătate pe termen lung. Unii foști executanți din NHL au fost diagnosticați cu encefalopatie traumatică cronică, sau CTE.
În mod obișnuit, atunci când un jucător este implicat într-o bătaie, el va fi trimis în boxa de pedeapsă și nu va avea voie să revină pe gheață până la expirarea duratei pedepsei. Există o serie de sancțiuni care pot rezulta dintr-o bătaie, inclusiv împiedicarea, lovituri cu cotul, bruscarea, agățarea, intervenția, lovirea, lovirea cu genunchiul și comportamentul nesportiv (discutarea unei decizii de penalizare cu arbitrul sau efectuarea de comentarii verbale extrem de vulgare sau nepotrivite).
În ciuda acestor preocupări, există o opoziție considerabilă față de eliminarea bătăilor din joc. Unii jucători le consideră esențiale pentru atractivitatea sportului, iar unii fani participă la meciuri în primul rând pentru a le vedea. În plus, există o corelație pozitivă între vânzările de bilete și luptele pe meci. În ciuda acestor beneficii, unele ligi au încercat recent să reducă frecvența luptelor pentru a promova un joc mai sigur și mai plăcut.
Sancțiuni
Penalizările sunt impuse atunci când un jucător al echipei adverse comite o infracțiune, cum ar fi lovirea cu un băț înalt, punerea în joc din spate, împiedicarea, agățarea și lovirea încrucișată. De asemenea, se poate impune o penalizare dacă un jucător lovește intenționat un alt jucător deasupra umerilor sau îl împinge cu bastonul în borduri. În funcție de gravitatea faultului, arbitrul va decide dacă va impune o sancțiune minoră, majoră, de conduită greșită de joc, de meci sau de conduită greșită a jucătorului.
În general, o echipă care execută o penalizare nu poate avea mai puțin de trei jucători pe gheață. Cu toate acestea, dacă echipa penalizată înscrie un gol în timpul unei situații de penalizare întârziată, atunci penalizarea va fi anulată și meciul de baraj se va desfășura în zona neutră.
Centrul gheții, cunoscut sub numele de zonă neutră, este o zonă protejată de cele două linii albastre care definesc zonele de apărare și de atac. Dacă un jucător intră pe linia albastră a adversarului înainte de puc, este în offside și jocul va fi oprit. Se poate considera că un jucător a intrat în zona neutră doar atunci când ambele sale patine se află deasupra liniei albastre.
Prin “checking” se înțelege orice contact cu un jucător fără puc care provoacă o schimbare a direcției de patinaj, îi împiedică progresul sau îl împiedică să treacă sau să se miște liber pe gheață. Cele mai frecvente penalizări pentru punerea în joc sunt body-checking și cross-checking, dar unii jucători pot fi penalizați și pentru atac cu sulița, cotul sau cotul încrucișat. Alte penalizări comune includ împiedicarea și interferența.