De unde a apărut slam dunk-ul?

7 minute citite
101 vizualizări

Cel mai antrenant și mai provocator joc de baschet, care sfidează gravitația, slam dunk-ul, poate fi una dintre cele mai captivante experiențe de urmărit în direct. Dar ce este mai exact și de ce a fost inventat?

James Naismith a fondat baschetul în 1891 la Școala Internațională de Antrenament YMCA din Springfield, Massachusetts, și a devenit rapid o senzație globală; cu toate acestea, dunk-ul a fost interzis până în 1976 în competițiile de baschet universitar.

Origini

Un slam dunk este una dintre cele mai spectaculoase modalități de a înscrie un coș, dar și una dintre cele mai puțin valoroase. Deși nu valorează mai multe puncte decât coșurile obișnuite, prezența sa demonstrează o putere și o dominație care poate cuceri mulțimile sau poate stânjeni adversarii. Deși sunt comune în baschet, există și alte modalități de a înscrie coșuri sunt posibile.

Baschetul și-a făcut debutul în Springfield, Massachusetts, în 1891, când James Naismith, un instructor la YMCA, l-a proiectat. Dorind un sport mai puțin predispus la accidentări decât fotbalul, Naismith s-a inspirat din sportul medieval Duck on a Rock și l-a modificat pentru a fi folosit în interior, folosind reguli modernizate.

Ca urmare, baschetul a câștigat rapid popularitate în întreaga SUA. De asemenea, la nivel internațional, atracția sa s-a răspândit rapid prin intermediul programelor YMCA din India, Persia și China. Baschetul a devenit sportul olimpic inaugural atunci când a fost înființată Federația Internațională de Baschet (FIBA) în 1932; turneul masculin a fost apoi introdus la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936.

De-a lungul timpului, slam dunk-ul a devenit parte integrantă a baschetului. Pe măsură ce popularitatea sa crește și devine din ce în ce mai atletică și mai spectaculoasă, jucătorii au creat numeroase mișcări diferite de dunk, cum ar fi windmill, tomahawk și 360 jam dunk pentru a-și arăta atletismul și a-și uimi fanii.

Din punct de vedere istoric, slam dunk-ul era realizabil doar pentru jucătorii mai înalți din cauza înălțimii inferioare a jantei; jucătorii trebuiau apoi să se întindă peste ea pentru a face dunk-ul. Totuși, astăzi, jucătorii mai scunzi din NBA și din universități au învățat să facă și ei slam dunk-uri.

Femeile au demonstrat, de asemenea, abilități impresionante de dunk. Lisa Leslie de la LA Sparks se remarcă drept o femeie care a reușit să facă slam dunk-uri în istoria WNBA; ea a reușit să facă dunk-uri de 52 de ori în timpul carierei sale – o cifră uluitoare și o dovadă clară că femeile pot juca baschet la fel de eficient ca și bărbații.

Reguli

Baschetul timpuriu nu a respectat multe reguli atunci când venea vorba de aruncarea mingii. O inovație care a schimbat jocul și a permis jucătorilor să își arate abilitățile a fost slam dunk-ul, deschizând astfel drumul către noi stiluri și variante de joc.

Dunk-ul a fost mult timp asociat cu puterea și dominația pe teren, iar jucătorii îl folosesc adesea ca simbol al statutului lor pe teren. În timp ce executarea unuia necesită un atletism și o precizie imense, executarea unuia peste alți jucători sau deplasarea prin aer se poate dovedi mai dificilă decât se aștepta; prin urmare, a avea un echilibru și un control bun sunt componente cruciale pentru a reuși să-l execuți cu succes.

Jack Inglis a fost una dintre primele vedete din baschet, care este adesea creditat cu realizarea primului slam dunk. Inglis a făcut dunk peste doi jucători adversari în timpul unui meci din 1936, stârnind multe laude și uimire; Inglis a declarat că această mișcare a revoluționat sportul, făcându-l mai interesant și mai distractiv și oferind jucătorilor libertate de exprimare.

Pe măsură ce dunk-ul a evoluat, jucătorii au folosit din ce în ce mai mult dunk-uri creative și de mare zbor. Acest lucru a fost predominant mai ales în anii 1960 și 1970, când jucători precum Bill Russell și Wilt Chamberlain și-au folosit mărimea pentru a-și domina adversarii pe teren.

În acest moment, oficialii NBA au început să fie îngrijorați de faptul că slam dunk-urile le distrugeau jocul. Jucătorii mai înalți îl dominau datorită acestei reguli care îi împiedica pe jucători să arunce la coș cu ambele picioare de pe podea simultan. Ca urmare, a fost adăugat un amendament care interzicea o astfel de acțiune a jucătorilor atunci când aruncau la coș.

Ultimii ani au fost martorii unei evoluții și a unei creșteri a popularității pentru dunk. Acum există o serie de dunk-uri, cum ar fi windmill, tomahawk și alley-oop dunk-uri; toate necesită abilități fizice și atletism pentru a fi efectuate. Acestea le permit jucătorilor să își pună în valoare creativitatea, realizând în același timp momente impresionante la televizor; de asemenea, populară în rândul fanilor este slam dunking-ul ca o dovadă de susținere pentru echipele lor preferate.

Competiții majore

La începutul istoriei baschetului, dunk-urile erau adesea considerate mișcări ostentative, care puteau fi executate doar de anumiți jucători de elită, cum ar fi Bob Kurland. Acesta a efectuat în mod regulat această manevră în timp ce concura în echipele de campionat NCAA la Oklahoma A&M (acum Oklahoma State). Cu toate acestea, până în anii 1970, alți jucători au început să adopte această tehnică în mod mai regulat și, în curând, ea a devenit una dintre numeroasele strategii eficiente de înscriere în baschet – atât de mult încât a fi “dunk on” sau posterizat a devenit chiar parte din jargonul baschetului!

Până la sfârșitul anilor ’60, dunking-ul a devenit un spectacol captivant de îndemânare și dominare în NBA. Deși multe legende ale sportului, cum ar fi Bill Russell și Wilt Chamberlain, și-au perfecționat abilitățile de dunk în acea epocă, Julius Erving – cunoscut de mulți ca “Dr. J”; Darryl Dawkins cu dunk-ul său Tomahawk; și Dominique Wilkins (cunoscut ca “Human Highlight Film”) au atins adevărata măreție ca dunkeri în acea epocă.

Pe măsură ce NBA a intrat în anii 1980, au apărut concursurile de dunk. Dar abia în 1984, ABA a organizat primul concurs de dunk – câștigat de viitorul membru al Hall-of-Famer Larry Nance – iar popularitatea sa a continuat doar odată cu fuziunile ulterioare ale celor două ligi.

Slam dunk-urile au evoluat dincolo de metodele de punctare, devenind o formă de divertisment pentru sportivi de diferite înălțimi și abilități atletice. Jucătorii de baschet moderni au dezvoltat chiar și mișcări inovatoare de slam dunk, cum ar fi windmills, 360s, self-alley oops și elbow dunks pentru a executa aceste cascadorii cu stil.

2 boys playing basketball on basketball court
Photo by August Phlieger on Unsplash

Slam dunk-urile au fost considerate de mult timp o modalitate pentru jucători de a-și prezenta în mod creativ abilitățile prin aruncarea mingii în coș, dar și, în sens mai larg, de a doborî barierele în baschet și nu numai. Baschetul a fost întotdeauna un sport incluziv, care transcende granițele etnice, religioase, socio-economice și de altă natură – un simbol iconic al acestei globalizări fiind performanța sa emblematică: slam dunk-ul.

Influența culturală

Baschetul a servit mult timp drept simbol al unității și progresului global. Impactul său cultural poate fi văzut prin intermediul reprezentărilor televizate sau al filmelor; sălile de sport din licee sau mitingurile de încurajare de la facultate încorporează în mod regulat baschetul. Deși istoria sa este lungă și mândră, moștenirea sa nu este lipsită de provocări; această carte explorează atât impactul său pozitiv asupra societății americane în ansamblul său, de la rădăcinile sale ca sport “muscular-creștin” până în prezent, când servește ca una dintre numeroasele forțe majore din societatea americană.

Slam dunking-ul poate fi cel mai frecvent asociat cu baschetul din NBA, dar este, de asemenea, o parte integrantă a competiției la toate nivelurile de joc. Slam dunking-ul a devenit din ce în ce mai popular în anii ’60 și ’70 datorită unor jucători precum Julius Erving, Darryl Dawkins (cunoscut pentru Tomahawk dunk-ul său) și Dominique Wilkins – cunoscut ca “The Human Highlight Film”. Pachetele de baschet de la televizor prezintă adesea dunk-uri spectaculoase ale acestor jucători și ale altora asemănători, în timp ce multe cariere au fost construite pe baza capacității de a dunk-ui mingea.

Slam dunk-urile nu oferă doar valoare de divertisment, ci pot avea și câteva beneficii tactice. Prin încurajarea jucătorilor de a sări puternic atunci când se ridică pentru un dunk, se poate descuraja jucătorii să țină mingea prea mult timp; acest lucru poate ajuta la prevenirea faulturilor, creând în același timp mai multe oportunități pentru aruncări libere și coșuri de două puncte.

Slam dunk-ul poate fi o modalitate excelentă de a atrage atenția mulțimii și de a crește expunerea pentru orice jucător, ceea ce explică de ce atât de mulți oameni se bucură de vizionarea momentelor importante din NBA și a videoclipurilor de pe YouTube cu slam dunk-uri.

Deși nu este o componentă integrantă a fiecărui meci, slam dunking-ul rămâne o parte integrantă a culturii și moștenirii baschetului. De la crearea sa și până în prezent, acest joc care provoacă emoții a revoluționat baschetul ca sport internațional și rămâne un moment de neuitat în istoria sa.

5 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

Povestea următoare

Beneficiile aerobice ale dansului Zumba

Cele mai recente de la Baschet

Bazele baschetului

Baschetul este o modalitate excelentă de a te menține în formă și are multe beneficii pentru sănătate. De asemenea, vă ajută să vă dezvoltați