sport
Cricketul poate fi jucat atât în societate, cât și în competiție, cu ajutorul unei bâte, a unei mingi și a unui obiect care reprezintă un ghișeu. Aceasta necesită viteză, coordonare mână-ochi și capacitatea de a gândi rapid în picioare.
Jocul regulat de cricket contribuie la dezvoltarea rezistenței prin întărirea și întinderea inimii, care transportă substanțe nutritive vitale și oxigen către celule, eliminând în același timp deșeurile.
Rezistența
Rezistența se referă la capacitatea organismului de a îndura un efort fizic prelungit, de intensitate ridicată. Este un proces complex care depinde de factori precum frecvența, durata și intensitatea activității fizice, precum și de tipul individual de corp și de genetică; dezvoltarea rezistenței este un efort pe tot parcursul vieții; vă puteți îmbunătăți performanța prin antrenament regulat. Cricketul este un sport care necesită anduranță; practicarea sa poate contribui la consolidarea acesteia în timp și este o modalitate excelentă de a petrece timp cu prietenii în timp ce concurați simultan în campionate sau turnee în mai multe campionate și turnee.
Cricketul a început ca o distracție pentru adulți în Anglia și a devenit rapid un sport social și o activitate competitivă, devenind suficient de popular încât s-au format echipe reprezentând diferite orașe și comitate din Anglia. În 1836, Marylebone Cricket Club (MCC) și-a codificat Legile cricketului pentru a reglementa mai bine acest joc.
Cricketul constă din două echipe, fiecare compusă din unsprezece jucători. Un aruncător de popice aruncă mingea unui jucător care încearcă să o lovească cu bâta pentru a înscrie alergări; fiecare pierdere de wicket determină echipa adversă să preia poziția respectivă și să bată ea însăși – în cele din urmă, cea care înscrie mai multe alergări este victorioasă; de obicei, meciurile durează de la cinci la șapte zile, fiind adesea întrerupte de pauzele de prânz și de ceai.
În esența sa, succesul la cricket depinde de capacitatea de a lovi mingea pe distanțe lungi – aceste distanțe sunt cunoscute sub numele de limite – pentru a înscrie cât mai multe alergări; fiecare alergare este înscrisă atunci când un jucător lovește mingea și fuge cu ea până la capătul opus al terenului. Cricketul poate fi întâlnit la nivel local, național și internațional, cu turnee organizate în mod regulat, în care concurează aproximativ 10 echipe masculine și 10 echipe feminine.
Cricketul are o istorie bogată și o mare varietate de formate. Fiind unul dintre cele mai iubite sporturi din lume, cricketul a avut o influență culturală enormă în întreaga lume și continuă să câștige fani în întreaga lume și astăzi. Jucat atât aici, în America, cât și în multe alte țări din întreaga lume, Twenty20 devine rapid favoritul tinerilor din toate grupele de vârstă – cel mai frecvent printre ei forma sa cea mai intensă – meciurile test care durează cinci zile!
Strategia
Cricketul necesită îndemânare și gândire strategică pentru a putea fi jucat cu succes. Echipele formate din unsprezece jucători concurează între ele timp de mai multe ore. În acest timp, participanții își dezvoltă și își exersează abilitățile în timp ce se distrează; lucrul în echipă și luarea deciziilor intră, de asemenea, în joc în acest joc care îi învață pe membrii echipei să creeze, să pună în aplicare și să execute strategii câștigătoare care îi conduc spre victoria echipei lor.
Cricketul este reglementat de Consiliul Internațional de Cricket și cuprinde trei formate de joc – Twenty20, One Day Internationals (ODI) și Test cricket. Un meci în fiecare format constă în mai multe reprize – perioade stabilite de joc care durează un număr egal de overs – care necesită strategii specifice pentru a reuși.
Bătaia este un aspect esențial al crichetului. Bătătorul trebuie să aleagă între diferite lovituri – să conducă mingea cu un swing de golf complet, să o agațe de o parte și de alta a corpului, să devieze mingea cu o atingere indirectă etc. – pentru a alege un atac și, în cele din urmă, pentru a afecta rezultatul fiecărei reprize și al fiecărui meci.
Una dintre cele mai mari provocări ale cricketului constă în găsirea unui echilibru între scorurile mari și pierderea prea multor wicket-uri. Aruncătorii și jucătorii de câmp se străduiesc să-i împiedice pe lilieci să înscrie puncte, aruncând mingea la ghișee sau fiind prinși de jucători de câmp; sunt utilizate diverse tactici, cum ar fi stabilirea unor poziții specifice de joc sau utilizarea unor aruncări/livrări diferite pentru a-i deruta pe lilieci.
Popularitatea cricketului în rândul tinerilor din SUA se extinde rapid, datorită răspândirii sale la nivel mondial, diversității publicului și accentului pus pe fair-play. Recent, Consiliul Internațional de Cricket (ICC) a prezentat un cadru strategic care urmărește să protejeze și să consolideze încrederea în rândul fanilor săi, să ofere un sport sigur și responsabil cu impact social pozitiv, precum și să dezvolte jocul la nivel global și să încurajeze participarea femeilor și a fetelor.
Rezistența mentală
Cricketul este un sport intens și riguros care necesită o rezistență mentală imensă pentru a avea succes. Meciurile pot dura zile întregi sau doar câteva ore, în funcție de format; jucătorii și antrenorii experimentează adesea atât triumfuri pline de bucurie, cât și pierderi terifiante simultan – un lucru cu care jucătorii tineri, în special, s-ar putea confrunta la început.
Rezistența mentală este o trăsătură de personalitate care determină modul în care indivizii reacționează la provocări, stres și presiune. Cunoscută și sub numele de caracter, reziliență sau curaj. Profesorul Peter Clough – unul dintre pionierii cercetării privind tenacitatea mentală – o descrie ca fiind “o mentalitate care permite unei persoane să se adapteze cu ușurință la orice îi iese în cale și, cel mai probabil, să se bucure de acest lucru”.
Rezistența mentală este adesea legată de alte trăsături de personalitate, precum autocontrolul, concentrarea și atenția. Deși influențele externe, cum ar fi mediul sau antrenamentul, pot juca un rol în formarea acesteia, în cele din urmă tenacitatea mentală se află în fiecare individ și în alcătuirea sa unică. În timp ce unii jucători posedă în mod natural o duritate mentală mai mare decât alții, dezvoltarea acestei trăsături prin antrenament este posibilă pentru toată lumea.
Un element-cheie al dezvoltării unei mentalități rezistente este învățarea cum să vă controlați emoțiile în situații de presiune ridicată sau de oboseală, în special prin utilizarea unor strategii pozitive de auto-vorbire, cum ar fi citirea cu voce tare a unor cuvinte sau fraze înainte de fiecare aruncare pentru a-și reaminti punctele forte și obiectivele, sau utilizarea unei imagini a mingii ca formă de blocare vizuală a distragerilor și menținerea concentrării pe activitățile din momentul prezent. Conform unui studiu, utilizarea acestor tehnici pozitive de auto-vorbire a ajutat la reducerea anxietății și la îmbunătățirea performanței – unii jucători chiar folosesc una sau ambele abordări înainte de fiecare lovitură livrată, ca memento!
Stabilirea obiectivelor și repetarea sunt, de asemenea, modalități eficiente de dezvoltare a rezistenței mentale, ajutându-i pe jucători să rămână motivați prin oferirea unor obiective concrete la care să lucreze și prin creșterea sentimentului de măiestrie, realizare și productivitate. Repetarea anumitor comportamente poate crește, de asemenea, șansele de succes; procesul poate fi chiar accelerat prin împărțirea obiectivelor în pași mai mici.
Munca în echipă
Fiind un sport de echipă, cricketul contribuie la dezvoltarea unor abilități sociale deosebite prin încurajarea interacțiunii între coechipieri și adversari deopotrivă. În plus, cricketul îi învață pe jucători cum să navigheze cu mai multă încredere prin urcușurile și coborâșurile vieții, învățându-i cum să se adapteze în diferite situații – deoarece câștigarea și pierderea sunt componente inerente ale practicii sale!
Cricketul este un joc de echipă jucat între două echipe formate din câte 11 jucători de fiecare parte, fiecare parte cuprinzând câte 11 jucători de fiecare parte, cu un wicket la fiecare capăt al terenului. Bătătorii încearcă să înscrie alergări, în timp ce jucătorii de popice încearcă să prindă ghișee și să limiteze numărul de alergări ale adversarilor; reprizele durează aproximativ 20 de reprize, cu un “al doisprezecelea om” disponibil ca înlocuitor de urgență, dar care nu poate bate sau arunca.
Cricketul a luat naștere în Anglia în secolul al XVI-lea și a câștigat rapid o largă popularitate în timpul celui de-al doilea secol de dezvoltare. Cluburile de cricket sătești au început să organizeze campionate structurate în 1770; cu toate acestea, regulile oficiale au apărut abia în 1844, când Marylebone Cricket Club le-a codificat în ceea ce a ajuns să fie cunoscut drept “Codul”.
Cricketul a devenit rapid unul dintre cele mai iubite sporturi în aer liber din lume, bucurându-se de o atracție globală și devenind o distracție națională esențială în Marea Britanie pentru generații întregi. De asemenea, India și Australia îl adoptă și a devenit parte a culturilor lor naționale respective.
Cricketul se joacă pe un teren de formă ovală care conține zone de iarbă în interiorul și în exteriorul terenului și două ghișee făcute din cioturi de lemn cu baze aplatizate și îndoite la fiecare capăt. Aruncătorul aruncă mingea pe un teren artificial cu o lungime de 15 metri, în timp ce bătăușii încearcă să lovească mingea între ghișee pentru a înscrie puncte.
Meciurile de cricket durează de obicei câteva ore pentru formatele mai scurte și până la câteva zile în cazul meciurilor test. Atunci când o echipă bate prima, obiectivul său este să înscrie cât mai multe alergări posibil, în timp ce echipa adversă încearcă să urmărească sau să depășească acest total înainte de încheierea jocului.
