sport
Rugby-ul este un sport de contact captivant, care vă testează forța, rezistența și controlul mingii, cultivând totodată munca în echipă și încurajând o etică exemplară a muncii.
Jucătorii de rugby de elită posedă abilități remarcabile de sprint și rezistența necesară pentru a susține niveluri ridicate de efort timp de 80 de minute sau mai mult, ceea ce face ca programele de antrenament pentru jucătorii de rugby de elită să se concentreze pe dezvoltarea puterii explozive și a vitezei (2).
Rezistența
Rugby-ul este un sport de contact total care le cere participanților săi să posede diverse atribute fizice. Printre acestea se numără rezistența musculară, capacitatea de a face eforturi repetate de intensitate ridicată, cum ar fi sprintul, rezistența aerobă/cardiovasculară și capacitatea de recuperare după efort – prin urmare, antrenamentul trebuie să acopere un spectru larg.
Rugbyul, ca și alte sporturi de echipă, contribuie la crearea unei camaraderii între participanți, care are un efect pozitiv asupra sănătății mintale. Rugby-ul promovează, de asemenea, un stil de viață mai sănătos prin încurajarea bunelor obiceiuri alimentare și creșterea nivelului de fitness, contribuind la reducerea nivelului de stres și la îmbunătățirea calității somnului.
Fundașii de rugby trebuie să dezvolte atât viteza și puterea de alergare, cât și forța musculară pentru a rezista la placajele adversarilor mult mai mari. Pentru a obține aceste aptitudini, fundașii de rugby vor combina antrenamentul de forță concentrat cu mișcări explozive, cum ar fi exercițiile pliometrice sau antrenamentul pe intervale (în special intervalele de alergare retro pentru dezvoltarea agilității și a echilibrului).
Rezistența musculară este absolut crucială pentru jucătorii de rugby, nu numai din cauza duratei de 80 de minute a celor mai multe meciuri, ci și pentru că sprintul de mai multe ori în această perioadă necesită anduranță și rezistență. În lipsa unei rezistențe musculare suficiente, jucătorii se pot strădui să țină pasul cu jocul și să obosească devreme, ceea ce duce la greșeli costisitoare pentru echipa lor.
Pentru a-și menține rezistența necesară pentru rugby, sportivii ar trebui să se antreneze la niveluri de intensitate moderate până la ridicate, în comparație cu antrenamentele cardio tradiționale de “culturism”, care tind să aibă o intensitate prea scăzută și să împiedice creșterea generală a forței.
Jocul regulat de rugby poate crește densitatea osoasă prin stimularea depunerii de calciu de-a lungul liniilor de stres. Acest lucru poate ajuta la prevenirea osteoporozei la vârsta adultă. Rugby-ul oferă, de asemenea, un antrenament mental care învață disciplina și împinge prin disconfort pentru binele jocului în echipă.
Forța
Rugby-ul este un sport unic prin faptul că jucătorii săi aleargă în aer timp de 48 de minute cu un singur obiectiv în minte: să dea tot ce au mai bun pentru echipa lor. Angajamentul față de efortul de echipă este ceea ce permite companiilor să funcționeze eficient, societăților să prospere și civilizațiilor să progreseze – ca să nu mai vorbim de antrenamentul de forță și rezistență oferit de rugby în sine!
Prin practicarea regulată a rugby-ului, indivizii pot crește agilitatea, echilibrul, coordonarea și densitatea osoasă, cultivând în același timp autodisciplina și concentrarea. În plus, provocările sale mentale necesită minți puternice, care sunt dedicate să rămână concentrate asupra sarcinilor pe care le au la îndemână, fără a fi deviate sau distrase de la îndeplinirea lor cu succes.
În plus, acest joc îi învață pe jucători să treacă peste durere și să continue chiar și atunci când corpul lor le spune contrariul. Această abilitate poate fi deosebit de utilă atunci când se asumă proiecte dificile sau se lucrează cu clienți dificili.
Rugby-ul este un sport de contact total, astfel încât jucătorii trebuie să fie capabili să suporte niveluri ridicate de impact. În medie, o persoană va absorbi coliziuni mai mari de 9G – forța generată în timpul lansării unei navete spațiale sau al unui accident de mașină la 65 km/h – ceea ce necesită o masă musculară mare pentru protecția împotriva rănilor.
Jucătorii de rugby care doresc să își dezvolte forța trebuie să se angajeze în antrenamente în intervale de intensitate ridicată, care implică scurte reprize de activitate intensă intercalate cu perioade de odihnă, pentru a dezvolta puterea explozivă. În plus, jucătorii de rugby trebuie să efectueze exerciții concepute să vizeze simultan toate zonele corpului lor, pentru a produce o putere maximă.
Ghemuitul este un exercițiu de forță extrem de popular în rugby, care vizează atât cvadricele, cât și fesele. Atunci când execută această mișcare, jucătorii de rugby trebuie să își controleze greutatea și să stea în poziție verticală, fără a-și bloca genunchii; pentru a maximiza beneficiile sale, ar trebui să fie inclus în regimul obișnuit de antrenament pentru rugby, alături de ridicări de greutăți și smulsuri.
Flexibilitate
Rugby-ul este un sport care necesită o mare flexibilitate din partea participanților săi, în special având în vedere necesitatea de a se răsuci și de a se întoarce în timpul jocului. În plus, alergările și sprinturile constante ajută la îmbunătățirea agilității jucătorilor, în timp ce flexibilitatea previne, de asemenea, rănile.
Munca în echipă este o componentă integrantă a rugby-ului. Jucătorii trebuie să lucreze împreună pentru a se proteja reciproc, pentru a pasa mingea și pentru a placa adversarii – acest lucru ajută la construirea unor echipe puternice și la îmbunătățirea performanțelor în general. Lucrul în echipă poate fi aplicat și în alte domenii, cum ar fi afacerile. Colaborarea, încrederea, munca asiduă și dedicarea se combină pentru a forma echipe de succes.
Rugby-ul este o activitate fizică excelentă, orientată spre echipă, care ajută la dezvoltarea forței musculare și a rezistenței. Cerând alergare și sprint, rugby-ul ajută la întărirea picioarelor și a sistemului cardiovascular, precum și la coordonarea și echilibrul echilibrului, dezvoltând în același timp mușchii de bază pentru îmbunătățirea posturii.
Rugby-ul contribuie, de asemenea, la îmbunătățirea metabolismului și a sistemului imunitar prin arderea caloriilor mai rapid decât alte forme de exerciții fizice – acest lucru poate ajuta la prevenirea obezității și a hipertensiunii arteriale.
Rugby-ul poate ajuta și la ascuțirea abilităților mentale ale jucătorilor. Îi învață să își asume riscuri și să exploreze diferite abordări pe teren, chiar dacă pot eșua sau se pot accidenta – ceva similar cu modul în care actorii de improvizație trebuie să facă alegeri îndrăznețe în timpul spectacolelor.
Rugby-ul îi poate ajuta pe jucători să crească densitatea osoasă prin contact fizic și forță. Acest lucru poate reduce riscul de osteoporoză mai târziu în viață. În plus, rugby-ul contribuie la creșterea stimei de sine și a încrederii în sine – fiind un joc intens și solicitant din punct de vedere fizic, acesta necesită o mare forță fizică din partea participanților săi – precum și la crearea de legături sociale între persoane din medii și vârste diferite, precum și la învățarea disciplinei și a autocontrolului prin natura sa solicitantă.
Cardio
Rugby-ul solicită un nivel ridicat de condiție fizică aerobică din partea jucătorilor săi. Pentru a fi eficienți în acest joc, ei trebuie să fie capabili să alerge și să gândească în același timp timp timp de 80 de minute fără să obosească; prin urmare, o bază aerobică este esențială pentru a putea concura cu succes în rugby – acest lucru poate fi realizat cel mai bine prin alergări de tip navetă și exerciții de alergare tempo.
Jucătorii trebuie să își dezvolte nu numai condiția fizică aerobă, ci și sistemele energetice anaerobe care produc puterea explozivă necesară pentru a trece de placaje sau a face schimbări rapide de direcție. Antrenarea acestei aptitudini prin scurte eforturi de sprint de intensitate ridicată, intercalate cu activități de recuperare, poate fi foarte eficientă.
Studiile efectuate în rândul jucătorilor profesioniști de rugby au arătat că jucătorii din linia de fund și cei din linia de atac au nevoie de niveluri diferite de condiție fizică aerobică din cauza cerințelor diferite de compoziție corporală impuse de rolurile lor poziționale, înaintașii fiind de obicei mai scunzi, mai ușori și cu procente mai mici de grăsime corporală decât jucătorii din linia de fund.
Ca modalitate de măsurare a aptitudinii aerobice a jucătorilor dumneavoastră de rugby, un test eficient este testul de alergare cu naveta sau testul Bronco. Acesta evaluează capacitatea unui jucător de a menține rate ridicate de exerciții pe distanțe scurte, cum ar fi lungimea unui teren de rugby. Pot fi utilizate și alte evaluări ale condiției fizice, cum ar fi viteza maximă de alergare sau evaluarea agilității.
Deoarece jocurile de rugby impun jucătorilor să se recupereze rapid după perioade intense de activitate – în special sprintul – este imperativ ca antrenamentul specific sprintului să fie încorporat în orice program de fitness pentru rugby. Antrenamentul de sprint ajută la îmbunătățirea performanțelor de sprint, precum și a agilității și a schimbării direcției, în timp ce crește agilitatea și schimbarea direcției, împreună cu antrenamentul de agilitate prin exerciții precum alternarea intervalelor sprint-jog-rest, sprinturi repetate de 20 m sau testul de alergare cu navetă.
Jocurile de condiționare pot oferi o modalitate atractivă de a pune la încercare accelerația, viteza, îndemânarea, luarea deciziilor și condiția fizică generală într-o manieră plăcută, îmbunătățind în același timp condiția fizică generală. Acestea pot fi adaptate în funcție de numărul de jucători, de lungimea terenului sau de durata jocului, ceea ce vă permite să adaptați cerințele de condiție fizică în mod specific fiecărui joc pe care îl jucați, vizând în același timp zonele care au nevoie de îmbunătățiri.
