Aikido – Arta marțială a lui Morihei Ueshiba

8 minute citite
14 vizualizări

Aikido se concentrează pe îmbinarea cu forța adversarului și pe redirecționarea acesteia, mai degrabă decât pe lupta împotriva ei. Antrenamentul include o varietate de aruncări, blocări ale articulațiilor și tehnici de imobilizare, precum și antrenament cu arme, cu bokken și jo.

Mișcările circulare din aikido creează o strategie defensivă eficientă care reduce la minimum rănile atât pentru atacator, cât și pentru apărător. Combinat cu căderea corectă (ukemi), un centru puternic și un punct de vedere schimbat, orice situație poate fi transformată.

Ce este Aikido?

Aikido este o artă marțială dezvoltată de Morihei Ueshiba. Îi învață pe studenți să redirecționeze energia unui atac și să își supună adversarii fără confruntare directă sau rănire. Tehnicile sunt în general de natură circulară și utilizează mișcări combinate pentru a controla un adversar. Ueshiba a imaginat aikido nu doar ca pe o artă de luptă, ci și ca pe un “budo”, sau mod de viață care promovează dezvoltarea pozitivă a caracterului. În acest scop, el a încurajat studenții să dezvolte trăsături de caracter bune, cum ar fi integritatea, sinceritatea, încrederea în sine, curajul, respectul, politețea și umilința, și să aplice aceste principii în viața lor de zi cu zi.

Antrenamentul fizic în aikido include atât tehnici de lovire, cât și de prindere, cu accent pe blocarea articulațiilor și aruncare. Începătorii învață să cadă în siguranță dintr-o varietate de atacuri, iar practicanții învață, printre alte tehnici, blocarea încheieturilor, blocarea brațelor, aruncări dezechilibrante și strangulări. Atacurile includ atât lovituri, cât și apucări, deși loviturile sunt în general rezervate antrenamentelor de nivel superior. Multe tehnici de aikido seamănă cu loviturile de sabie sau cuțit, reflectând originile sale în lupta cu sabia. Unele mișcări de atac (atemi) vizează anumite puncte de presiune de pe corp, care pot provoca dureri extreme dacă sunt lovite puternic, și sunt predate doar studenților avansați.

Pe lângă aruncări și apucături, aikido încorporează antrenamentul cu arme, inclusiv jo staff, bokken și tachi (săbii). De fapt, Aikido a fost prima artă marțială care a integrat utilizarea armelor din bambus și lemn cu alte arme tradiționale.

Pentru a-și rafina și mai mult abilitățile, practicanții de aikido exersează repetarea tehnicilor de bază până când acestea sunt executate cu mișcări naturale, folosind energia corpului pentru a obține mai multă putere și eficiență. Spre deosebire de multe alte arte marțiale, aikido nu încurajează competiția între studenți sau între artiști marțiali de stiluri diferite.

Cei interesați să studieze aikido ar trebui să caute un dojo (sală de antrenament) în apropierea lor. Este recomandat să vizitați o școală înainte de a vă înscrie, pentru a vedea dacă instructorul și elevii sunt primitori și pentru a simți energia sau “vibrația” dojo-ului. Un dojo bun va fi un loc în care elevii de toate vârstele, de la copii la seniori, se pot antrena împreună în armonie. Pe lângă predarea artelor marțiale, dojo-ul oferă un mediu excelent pentru formarea caracterului și a autodisciplinei.

Originile Aikido

Arta marțială japoneză Aikido este o formă de Budo, sau “calea marțială” Morihei Ueshiba a dezvoltat această artă ca răspuns la experiențele sale de război și conflict. Arta combină antrenamentul fizic cu idealuri filosofice care promovează dezvoltarea pozitivă a caracterului. Este un sistem necompetitiv de autoapărare care este practicat de bărbați și femei de toate vârstele, de la copii la vârstnici.

Cuvântul aiki provine de la conceptul de îmbinare și redirecționare a forței, mai degrabă decât de opunere frontală a acesteia. Tehnicile de îmbinare caracteristice acestei arte permit apărătorului să controleze un atac agresiv și să îl încheie cu răni sau vătămări minime. Antrenamentul de Aikido dezvoltă o conștientizare sporită a propriului mediu și o înțelegere a faptului că cooperarea este mai productivă decât confruntarea.

Aikido subliniază, de asemenea, utilizarea mișcărilor circulare și a exercițiilor elocvente de centrare, care îmbunătățesc mișcarea și coordonarea generală a corpului. Multe activități de fitness se concentrează pe îmbunătățirea forței și rezistenței grupurilor musculare individuale, mai degrabă decât să învețe corpul să se miște ca o unitate și să utilizeze puterea maximă prin utilizarea eficientă a întregului corp. Mișcările rotunde și exercițiul de centrare din Aikido îmbunătățesc mobilitatea articulațiilor și a șoldurilor, precum și dezvoltarea echilibrului și a flexibilității.

man in white dress shirt and black pants sitting on black leather armchair
Photo by Nando García on Unsplash

În plus față de beneficiile fizice ale Aikido, O-Sensei a subliniat aspectele morale și spirituale ale artei sale. El a învățat că artele marțiale nu sunt doar un mijloc de autoapărare, ci o metodă de a controla conflictele și de a aduce pacea în lume. El a creat Fundația Aikikai non-profit pentru a-și răspândi idealurile și pentru a-i continua moștenirea.

După moartea fondatorului în 1969, Kisshomaru Ueshiba a fost numit Aikikai Doshu (“succesor”) și de atunci a dus mai departe moștenirea tatălui său cu o tehnică clară, puternică și o înțelegere spirituală profundă a artei.

Astăzi, există peste 1.000.000 de practicanți de Aikido în întreaga lume, cu un procent mare în Japonia. Aikido este o formă extrem de eficientă de autoapărare și este folosită ca formă de luptă neînarmată în armată, poliție și poliția antirevoltă. Este, de asemenea, un sistem eficient de creștere și dezvoltare personală, precum și un instrument valoros pentru rezolvarea conflictelor în afaceri și în societate.

Tehnicile de aikido

Practica aikido se bazează pe principiile îmbinării și redirecționării energiei, mai degrabă decât pe folosirea forței împotriva forței. Acest concept de non-violență este o componentă esențială a filosofiei aikido și este ceea ce îl separă de majoritatea celorlalte arte marțiale. Fondatorul aikido-ului a fost profesorul Morihei Ueshiba, cunoscut de elevii săi drept O Sensei. El și-a dedicat viața dezvoltării aikido ca un adevărat budo, o cale care include pregătirea fizică, dezvoltarea pozitivă a caracterului și creșterea spirituală.

Cuvântul aikido înseamnă “calea de armonizare a spiritului și corpului” Eficacitatea sa ca artă marțială derivă din utilizarea tehnicilor de răsucire și a mișcărilor de aruncare, precum și din blocarea articulațiilor și presiunea asupra centrelor nervoase vitale. Deși aikido este mai puțin agresiv decât alte arte marțiale, multe tehnici pot fi totuși mortale. În plus, aikido se concentrează pe supunerea unui adversar fără răni grave și își antrenează elevii să devină calmi și încrezători chiar și în fața pericolului.

În etapele de început ale aikido, elevii se antrenează cu poziții prestabilite, numite kata. În această etapă, elevii se concentrează pe învățarea tehnicilor de bază și pe dezvoltarea unui ukemi (receptarea tehnicii) adecvat. În antrenamentele mai avansate, elevii învață cum să aplice diverse tehnici aikido în luptă și în situații de autoapărare.

Aikido poate fi practicat cu sau fără arme, dar majoritatea școlilor de aikido încurajează utilizarea armelor de antrenament pentru a rafina abilitățile de arte marțiale și pentru a obține o înțelegere a modului de utilizare eficientă a unei arme împotriva unui adversar. Printre diferitele arme aikido se numără bokken-ul, o sabie din lemn, și jo-ul, un băț din lemn de patru picioare.

Practicanții de aikido trebuie, de asemenea, să dezvolte o mentalitate adecvată pentru a aprecia pe deplin aspectele spirituale ale acestei arte. Tehnicile avansate de aikido permit elevilor să își îmbunătățească abilitățile și să cultive o conexiune armonioasă între corp, minte și spirit. Acest lucru este posibil prin practică dedicată, atenție și un angajament față de dezvoltarea personală. Prin evitarea greșelilor comune, cum ar fi bazarea pe forță, neglijarea ukemi și rezistența sau copleșirea partenerilor de antrenament, elevii își pot accelera progresul în Aikido. De asemenea, aceștia își pot perfecționa abilitățile studiind complexitatea blocajelor articulare și tehnicile de dezechilibrare, precum și antrenamentul cu arme.

Filosofia Aikido

Aikido este o artă marțială, dar are și o dimensiune filosofică, spirituală. Fondatorul său, Morihei Ueshiba O-Sensei (1883-1969), a fost un expert de renume mondial în artele marțiale japoneze clasice și o ființă umană extraordinară a cărei filozofie și învățături nobile au atins inimile a milioane de oameni din întreaga lume.

Una dintre cele mai semnificative contribuții aduse de Ueshiba la budo a fost aceea de a demonstra că există o modalitate spirituală de a rezolva conflictele și violența fără a lupta fizic sau a recurge la forță. Aikido este o formă de budo care se concentrează pe îmbinarea cu energia și mișcarea unui atacator și redirecționarea acesteia pentru a obține control și siguranță. De fapt, este adesea denumită “arta păcii” datorită accentului pus pe non-violență și pe rezolvarea pașnică a conflictelor.

În vremea fondatorului, aikido era văzut ca o artă religioasă și o practică spirituală. Dar, de la moartea fondatorului, aikido a pierdut mult din accentul pus pe aspectele spirituale ale artei și nu este întotdeauna clar cum să se facă legătura între practica pe tatami și un angajament mai profund față de dezvoltarea spirituală. Cu siguranță, antrenamentul de aikido dezvoltă forța fizică și încrederea, dar nu este întotdeauna clar cum se leagă acestea de o filosofie spirituală, marțială sau etică.

De exemplu, o tehnică fizică se bazează pe un echilibru între doi parteneri: un atac puternic al atacatorului și un răspuns puternic al apărătorului care se îmbină cu mișcarea și energia atacatorului pentru a-l arunca. Capacitatea de a menține acest echilibru este cea care permite unei persoane mici, chiar fragile, să perturbe echilibrul fizic și emoțional al unui adversar mai mare și mai puternic. Această perspectivă poate fi transpusă în viață, unde echilibrul și alinierea sunt cheia succesului.

Această conexiune între corp și minte face ca aikido să fie unic printre artele marțiale. În multe arte marțiale, cunoștințele derivate din dezvoltarea psihologică sau spirituală nu se reflectă în antrenamentul corpului și, sub presiune, ele pot fi uitate sau aruncate. În aikido, relaxarea fizică și perseverența se dezvoltă într-o forță mentală și spirituală care este încrezătoare, dar flexibilă și adaptabilă.

Povestea anterioară

Știința dulce a boxului

Povestea următoare

Bobsledding – un sport de iarnă palpitant